Interviu Luminor din Yam
Cu cine legi cantecul vostru "Dysfunctional Family"?
Luminor: Cu tatal meu. Nu mai am nici un contact cu el.
Cum s-a ajuns la asa ceva?
Luminor: Intelegerea dintre noi a devenit foarte proasta inca din copilarie. Tatal meu e soldat. Pentru el erau disciplina si ordinea foarte importante. Dintotdeauna eu eram altfel. Voiam sa fac ceea ce vreau, sa imi traiesc viata la maxim. Asta era foarte greu pentru el. Am inceput deja la 10 ani sa imi las parul sa creasca, iar la 11 ani am inceput sa ma machiez. Asta a fost pentru tatal meu o catastrofa, iar pentru noi, primul stres adevarat.
Si ce s-a intamplat apoi?
Luminor: Cand eram la scoala, iar colegii isi bateau joc de mine, ca aratam altfel, tatal meu le-a dat mereu dreptate. Zicea ca eu sunt singur de vina, si as putea sa schimb chestia asta daca eram ca ceilalti. Dar daca as fii fost ca ceilalti, asta ar fii insemnat pentru mine apusul.
De ce ai fost altfel decat ceilalti?
Luminor: Trebuia sa fiu, ceea ce sunt. Orice abatere insemna ca ma rup. Doar eram foarte diferit si extrem - cu hainele, cu machiajul si cu hobby-urile mele. De atunci voiam sa stau pe o scena, dar tatal meu nu a inteles.
Ce a spus?
Luminor: Ca astea sunt doar vise. Zicea ca doar atunci cand o sa fiu ca toti ceilalti o sa fiu matur. Imi spunea mereu ca ceea ce sunt, si ceea ce traiesc este foarte ciudat. Pentru el eu eram o dezamagire si foarte anormal.
Si apoi? Ce s-a mai intamplat?
Luminor: Intr-un timp nu mai putea sa ma suporte. Sau daca da, atunci era mereu ca un dusman. Emotional, asta a fost pentru mine foarte dureros. Mereu eram singur, dar daca si cineva din familie iti devine dusman... este foarte trist. De accea am plecat la 17 ani. M-am gandit ca daca sunt singur, atunci sa traiesc si singur. Prieteni nu aveam pe vremea aceea.
Toate astea suna foarte trist...
Luminor: Da, nu am avut adolescenta. Asa ceva nu a existat pentru mine. Cand mi-am dezvoltat personalitatea, trebuia sa si lupt pentru ea. Trebuia sa devin din copil adolescent. Copilaria mea s-a terminat la varsta de 11 ani.
Dupa ce ai plecat de acasa, a devenit situatia mai usoara?
Luminor: La inceput era ca in iad. Nu stiam unde pot trai. Mi-am castigat existenta cu job-uri la opera sau la un bar. Dar cand nu erau job-uri, nu existau nici bani. Erau zile in care trebuia sa mor de foame. Chiria nu o puteam plati mereu. A fost foarte rau.
Nu ti-ai pierdut pofta de viata?
Luminor: Da si nu. Ceea ce m-a tinut in viata a fost pasiunea mea. Am trecut prin aceste timpuri dificile, ca sa ajung la ceea ce am vrut mereu: sa traiesc ceea ce sunt. Mereu am crezut in mine, si din cauza asta cred ca am si reusit. A fost o lupta grea. Dar m-a facut ceea ce sunt azi.
Si cum te intelegeai cu mama ta?
Luminor: Bine. Mama e ca mine, si de fiecare data m-a inteles. Asta a condus la probleme intre parintii mei. Si pana la urma s-au despratit. Finantial, mama nu ma putea ajuta, caci nici ea nu avea bani.
Mai ai frati/surori?
Luminor: Da, un frate care are 25 de ani. Momentan nu avem prea mult contact. In copilarie ne intelegeam destul de bine. Dar suntem foarte diferiti.
Si cum e azi relatia cu tatal tau?
Luminor: Mult timp nu am avut contact. Apoi foarte putin, iar apoi deloc.
Crezi ca se va schimba ceva intre voi?
Luminor: Nu stiu. As vrea sa am contact cu el, dar cand ma gandesc la trecut... Dar sper sa ne impacam, si sa inteleaga ca eu sunt altfel.
E adevarat ca atunci ai fost terminat din cauza problemelor?
Luminor: Da. Intre 17 si 19 ani am avut o relatie cu o fata. A fost prima mea dragoste, care apoi a murit dintr-o data. Parintii ei au fost impotiva relatiei noastre, asa ca nu am putut sa ma duc la inmormantare, ca sa imi iau ramas bun. Tatal meu nu stie nimic despre aceasta tragedie. Nu prea a mai aflat multe lucruri despre viata mea in ultimul timp.
Cum crezi ca va reactiona daca te va vedea la TV?
Luminor: Cred ca se va enerva inconstient. Mereu a crezut ca nu voi reusi niciodata.
Ti se pare incorect, ca a trebuit sa ai atatea experiente negative in viata?
Luminor: Nu. Experientele astea m-au terminat, dar si invatat. Fara toate astea nu as fii putut fii azi asta, ce sunt. De accea pot accepta toate astea. Normal ca mi-as fii dorit o adolescenta adevarata. Pe de alta parte, cred ca povestea mea m-a facut ceva deosebit. Toata lumea trebuie sa creada in ceea ce este. Iar eu nu spun toate astea doar asa, ci stiu si despre ce vorbesc.
ce trist
Il admir foarte mult pe Luminor pentru ca a reusit sa treaca cu bine peste toate greutatile astea si pentru ca inca mai are puterea sa zambeasca.
Vin Ian 01, 2010 10:27 am
